Există o specie de oameni de care mă izbesc mai ales de când mă maimuţăresc în geamul sticlei. Sunt caracterizaţi, în principal, printr-o credinţă sinceră că au soluţii magice şi imediate pentru scoaterea din criză a ţărişoarei şi, în general, prin extensie, pentru salvarea Universului.
Liderul lor este inginerul pensionar Dumitru Rizoaica, un om ambiţios care vrea să scoată România din mocirla morală, conform memoriilor pe care mi le-a anexat şi înmânat de câteva ori în viaţa asta păcătoasă.
Prin nu ştiu ce pierdere temporară a minţilor, i-am dat unul dintre numerele mele de telefon. La care, când nu dă buzna-n redacţia ziarului, sună, aproape neîntrerupt, de vreo trei ani zile şi nopţi. De minim 6 (şase) ori pe zi.
În ultima vreme, asaltul lui a intrat într-o nouă fază. Întâi i-au dat viteză vecinii mei din scara blocului. Apoi s-a trezit nevastă-mea cu el la acasă.(...) Existenţa mea privată nu este publică.
...Scrie cu năduf Victor Ciutacu pe blogul său, disperat că nu mai scapă de un oarecare inginer. Necazul lui mi-a amintit că şi eu am avut o perioadă în viaţă când eram asaltat de tot soiul de paranoici. Pe care-i căpătai de duşmani dacă nu le ofereai atenţie. Dar şi dacă-i băgai în seamă era rău.
La Ciutacu nu-i mare brânză. Scapă repede. Dacă-i mai vine inginerul la uşă, iese în pielea goală şi-i zâmbeşte seducător şi a scăpat. Pe mine nu m-au căutat acasă pentru a mi se oferi prilejul să-mi expun splendoare de trup. Eu nu mai scapam de unul care dorea cu tot dinadinsul să-mi demonstreze că are puteri paranormale şi-şi poate muta inima din stângă în dreapta şi că-şi poate micşora sau mări corpul la comandă. Un altul îmi povestea cum vecinii lui îşi schimbă zilnic fizionomia injectându-şi nişte substanţe misterioase. Acelaşi paranoic îmi recomanda să nu mai beau lapte şi să nu mai mănânc pâine pentru a nu deveni emiţător. Mai pe înţeles spus, în cele două alimente de bază ăia de ne ascultă pe noi au introdus două substanţe care odată introduse în corp se combină şi astfel devenim emiţători. Tot ce vorbim şi toate zgomotele din jur sunt înregistrate pe un suport magnetic.
Un altul vedea limbi de foc jucând noaptea pe câmpie. Şi-mi propunea să organizez o expediţie acolo să descopăr comoara dacilor.
Toate acestea s-au petrecut înainte ca Emil Boc şi ai lui să ocupe Palatul Victoria. De atunci nu m-au mai vizitat asemenea specimene. Întrebarea firească ar fi: cu cine este mai rău, cu nebunii sau cu... nebunii?
2 comentarii:
Stimate domn, am ajuns intamplator la acest blog, si mare mi-a fost mirarea sa vad ca exista persoane, pentru care informarea dintr-o singura sursa, poate oferi atata credibilitate incat sunt dispuse sa gajeze orice cu propria viata! Daca dta ai putut sa ma pui pe mine in rand cu cei ce te-au inoportunat cu nazarelile lor, doar pentru ca un "gunoi" ca Ciutacu (asa s-a autodefinit, si nu a gresit mult) a debitat niste tampenii, eu iti ofer sansa de a ma judeca cu dreptate! Pentru asta te rog sa accesezi link-ul, http://dumitrurizoaica.blogspot.com/, si eventual sa lasi un comentariu, dupa ce vei verifica solutia propusa, pe propria d-tale persoana si familie! Sa mai auzim si de bine! D. Rizoaica.
Stimate Anonim, personal nu am absolut nimic cu dumneavoastra. Chestiunea cu Ciutacu a fost doar un pretext. Este din ce in ce mai greu in ziua de astazi sa gasesti calea spre adevar cand arealul este populat cu atatia asa-zisi "apostoli ai neamului".
Va promit ca voi vizita blogul indicat de indata ce timpul imi va permite si voi avea disponibilitatea sufleteasca necesara, pentru ca inteleg ca este ceva important. Daca voi avea vreun comentariu de facut, am sa-l public. Sa auzim de bine.
Trimiteți un comentariu