Dezamăgirile marinarului

De sub Arcul de Triumf grăiesc, doamnă, către tine. Nu din amintire, ci dezamăgire.
Traian Băsescu s-a întâlnit cu diaspora românească din Franţa, care i-a reproşat că a făcut FSN-ul Mare. Simţind că i se pregăteşte ceva, adică o baie de ouă clocite şi huiduieli, Băsescu s-a repliat într-o replică de milioane de voturi: Am fost dezamăgit!
(Ştiu pe unul care, prin anul 1990, în faţa magistraţilor spunea.... Am fost un dobitoc!)
Greşeala pe jumătate recunoscută, este pe jumătate iertată. De unii. De noi, nu!
Domn Băsescu, dacă eşti dezamăgit de ceea ce faci, nu mai pune mâna, bre, pe scule. Nu vezi că oricum ai asambla bicicleta tot o mitralieră iese?
Sărmanul preşedinte, chiar nu mai ştia pe unde să scoată cămaşa. Luat la întrebări, Băsescu îi spune unei femei mai vehemente: Dacă aş fi putut, aş fi băgat în Guvern şi UDMR şi PNL...
Vedeţi unde-i şpilul? Gura băsescului adevăr a grăit. Băsescu nu se mulţumea cu o majoritate confortabilă, visa să aibă în guvern toate formaţiunile politice din Parlament. Aşa ar fi avut un canci de opoziţie. Da, aşa ar fi putut şi el guverna liniştit. Până la noua dezamăgire.